O singură secție, o singură chemare: povestea Anastasiei Verhovețchi, asistentă medicală în Secția de Ortopedie și Traumatologie „Nicolae Glavan”

 

De mică a visat să salveze vieți. În timp ce alți copii își inventau jocuri obișnuite, Anastasia Verhovețchi transforma crenguțele de copac în „injecții”, iar prietenii în „pacienți”. Un joc inocent, dar plin de semnificație, care avea să devină începutul unei cariere de peste 26 de ani, dedicată vindecării, grijii și sprijinului necondiționat pentru oameni.

„Îmi amintesc cu nostalgie cum mă jucam cu prietenii de-a medicul, iar eu eram mereu asistenta care avea grijă de pacienți. Injecțiile le improvizam din crenguțe mici de copac. A fost un joc copilăresc, dar și începutul unui vis care, în timp, s-a transformat într-o adevărată chemare”, povestește Anastasia Verhovețchi.

 

După absolvirea Colegiului de Medicină din Ungheni, s-a angajat la Institutul de Medicină Urgentă, în secția de ortopedie și traumatologie „Nicolae Glavan”, unde activează și astăzi cu aceeași responsabilitate și dăruire.

„Pentru mine, să fii asistentă medicală înseamnă să știi să fii acolo atunci când pacientul are cea mai mare nevoie de sprijin moral, deoarece succesul actului medical depinde, în mare măsură, de legătura de încredere creată între cadrul medical și omul din patul de spital.”

 

De-a lungul anilor, specialista a trecut prin sute de gărzi și zeci de cazuri dificile. Unele momente i-au rămas adânc întipărite în memorie. Își amintește o noapte de gardă, în jurul orei două dimineața, când a fost nevoită să efectueze o transfuzie de masă eritrocitară unui pacient tânăr.

„Orele acelea au fost tensionate și pline de emoții, însă răsplata a venit în zori, când pacientul, plin de viață, mi-a spus că sunt îngerul care l-a salvat. Mi-a reamintit cât de valoroasă este munca noastră de asistență medicală.”

 

Totuși, nu toate poveștile au final fericit. Anastasia Verhovețchi își amintește și de un pacient tânăr diagnosticat cu cancer în stadiul IV al femurului. În astfel de situații, spune ea, medicina își schimbă sensul.

„Când nu mai poți oferi vindecare, trebuie să oferi alinare. Această

experiență mi-a reamintit cât de fragilă este viața și cât de important este să oferim nu doar tratament, ci și sprijin sufletesc.”

 

În zilele dificile, echilibrul dintre emoție și profesionalism devine o provocare, dar poate fi depășită doar prin dăruire, subliniază asistenta medicală.

„Munca noastră este una deosebită și merită respect și apreciere. Să rămânem dedicați și uniți.”

 

P.S. Materialul este în contextul zilei mondiale a asitenților medicali, 4-12 mai este săptămâna Europeană de promovare a asistenților medicali cu scolganul: ”Asistenții medicali salvează vieți!”