Astăzi simt nevoia să vă vorbesc mai puțin în calitate de manager și mai mult ca o colegă care vă privește, zi de zi, cu profund respect și admirație și ne dedicăm viața pacienților noștri.
Zilnic văd cum stați acolo, lângă patul bolnavului, cum țineți de mână un străin în cea mai grea noapte a vieții sale. Văd cum găsiți puterea să zâmbiți după zece ore de gardă, chiar și atunci când sufletul vă este împovărat.
Nu vorbim suficient despre greutatea pe care o purtați pe umeri. Despre nopțile nedormite, despre mesele ratate, despre momentele în care ați plâns în spatele unei uși închise, pentru ca apoi să ieșiți cu fruntea sus și să oferiți speranță.
Voi sunteți inima acestei instituții medicale. Voi sunteți motivul pentru care cineva se vindecă, pentru care o familie își revede acasă persoana iubită.
La mulți ani stimați colegi spre noi ascensiuni și performanțe
